Treaba strică graba

„Pierd timpul”. Refuz să o mai fac.

Cum de „mi-a intrat pe o ureche și mi-ă ieșit pe alta”? Oare persoana din lucrare sunt chiar eu? Cum am putut uita? Sunt furioasă pe mine. Îmi surprind chipul în oglindă. Se apropie prea tare și prea repede de mine. Mă simt vulnerabilă în fața mea.

Când eram un copil iubeam să fiu mamă. Le eram mamă jucăriilor de pluș, poneilor „My little pony”, păpușilor „Barbie”, cât și bebelușilor „Cicciobello”. Eram o mamă uimitoare! Pe la mijlocul anilor de școală primară am demisionat.

În copilărie, nu mă identificam ca fiind Adnana. Este un nume greu de pronunțat pentru un copil. Eu eram Nana.

Accept. Îmi doresc. Nu știu a cui este mâna dar asta nu mă deranjează.

Îmi pot citi pielea ca pe o hartă. Pentru prima oară, știu ce formă au genunchii mei. Am învățat câte coaste mi-se pot vedea și am aflat unde îmi este situat buricul. Am avut răbdare.

Eu sunt iepurele din fabulă? Eu sunt un iepure dar încerc să devin o broască țestoasă.