- Seria “Treaba strică graba”
- „Urmează stația Timpuri Noi”
- 100 x 100 cm
- Cărbune natural pe pânză
- 2024
Prima lucrare din serie cuprinde privirea apăsătoare a patru personaje. Lucrarea, însă,
nu surprinde întregile portrete ale acestora. Sunt remarcate fragmente din ele. Astfel, deși
ideea lucrării se bazează pe privire, sunt prezenți doar 6 ochi.
Centrul de interes al lucrării se află in partea de sus a pânzei, ochii celui mai mare
portret din lucrare.
Personajele transmit o stare de neliniște privitorului, ochii fiind ațintiți asupra sa.
Contrar acestui lucru, portretele surprind o stare „amorțită”. Nu se pot citi sentimentele. Nu
simt nimic. Privirea este întrebătoare și inconfortabilă.
Am dorit să transmit această apăsare. Nu pot ghici la ce se gândesc personajele iar
asta mă face să mă simt neliniștită. De ce se uită toată lumea la mine? De ce caută contactul
vizual? Au ceva să îmi spună?
Titlul lucrării face referire la călătoria cu metroul prin București. Nu îmi place. Mă
simt mereu grăbită și presată de timp și de oameni. Am reușit să transmit această trăire.
Expresiile faciale nule ale oamenilor sunt desprinse de corp și par că plutesc rapid spre mine.
Simt că mă micșorez în fată lor și încerc să evit contactul vizual dar eșuez. Instinctul meu este
să le ating cu degetul, sperând că vor exploda precum niște bule de săpun.
Momentul de liniște vine atunci când aud, transmis prin radio, vocea conductorului ce
spune „Urmează stația…”. Știu că o parte dintre aceste persoane vor pleca.
„Timpuri noi” nu este o stație la care am coborât de foarte multe ori. Titlul lucrării
reprezintă momentul meu de liniște. Transpunându-mă în lucrare, aș ofta liniștită auzind acest
lucru. În acest univers, nici nu știu dacă eu sunt cea care va coborî sau persoanele din jurul
meu. Nu este important. Cum am mai spus, ipoteza de cercetare pentru acest proiect este să
aflu dacă mă pot opri din a mă grăbi. Vreau să am răbdare.
Astfel, „Timpuri noi”, nu reprezintă doar o stație de metrou aglomerată, ci speranța că
mă voi putea învăța cu privirile apăsătoare și grăbite ale oamenilor. Chiar dacă nu voi coborî
din metrou, vreau să mă simt confortabilă într-o situație inconfortabilă.
De multe ori, acesta este motivul pentru care aleg să folosesc un alt mijloc de
transport în comun, chiar dacă drumul durează mai mult astfel. Fug de privirile oamenilor ce
folosesc metroul. „Pierd timpul”. Refuz să o mai fac. Odată cu sosirea metroului în stația
„Timpuri noi”, o să am răbdare.