Cum de „mi-a intrat pe o ureche și mi-ă ieșit pe alta”? Oare
persoana din lucrare sunt chiar eu? Cum am putut uita? Sunt furioasă pe mine. Îmi surprind
chipul în oglindă. Se apropie prea tare și prea repede de mine. Mă simt vulnerabilă în fața
mea.
Read More
Când eram un copil iubeam să fiu mamă. Le eram mamă jucăriilor de pluș, poneilor
„My little pony”, păpușilor „Barbie”, cât și bebelușilor „Cicciobello”. Eram o mamă
uimitoare! Pe la mijlocul anilor de școală primară am demisionat.
Read More
În copilărie, nu mă identificam ca fiind Adnana. Este un nume greu de pronunțat pentru
un copil. Eu eram Nana.
Read More
Accept. Îmi doresc. Nu știu a cui este mâna dar asta nu mă deranjează.
Read More
Îmi pot citi pielea ca pe o hartă. Pentru prima oară, știu ce formă au
genunchii mei. Am învățat câte coaste mi-se pot vedea și am aflat unde îmi este situat buricul.
Am avut răbdare.
Read More
Eu sunt iepurele din fabulă?
Eu sunt un iepure dar încerc să devin
o broască țestoasă.
Read More
Seria conține două lucrări ce pot fi alăturate pe verticală. Pentru realizarea acestora mi-am consultat propriul jurnal. Am răsfoit paginile cu amintiri și am reușit să surprind elemente ce îmi spun povestea din ultima perioadă. Aleg să îl fac public.
Read More
Read More
Read More
M-am plictisit de aceeași expresie facială, aceeași mișcare a mușchilor. Ochii, sprâncenele, buzele și pomeții au intrat într-o rutină a mișcării din care nu știu să iasă. Nu știu să îmi mișc buzele astfel încât să fie o experiență nouă. Vreau să exprim altceva; vreau să spun altceva; vreau să văd altceva.
Read More
