- Seria “Treaba strică graba”
- „Cândva tot o să o faci, nu?”
- 100 x 100 cm
- Cărbune natural pe pânză
- 2024
Lucrarea surprinde patru personaje. Este realizat un colaj între acestea și alte cinci
mâini ce îi vorbesc privitorului.
Asemenea lucrărilor precedente, două dintre chipurile înfățișate sunt separate de corp.
Totuși, nu plutesc amenințător spre cel ce se află în fața lucrării. Poartă o liniște ce devine
aproape apăsătoare.
În partea dreaptă a lucrării, însă, apare un desen de copil ce îi surprinde figura
întreagă. Totuși, fragmente din acesta sunt acoperite de către brațul ce arată cu furie
privitorul. Copilul este întins pe spate. Doarme.
În partea de jos a lucrării apare un alt bebeluș. Deși acesta este un portret, se observă
faptul că nu plutește asemenea celorlalte două personaje din lucrare. De asemenea, copilul
doarme. Abia a adormit. Capul îi cade ușor într-o parte.
Copiii sunt liniștiți. Contrar acestui lucru, eu, ca privitor, mă simt judecată. De vină
sunt acele mâini care, de asemenea, plutesc amenințător spre mine. De ce mă arată cu
degetul? Cu ce am greșit? Încearcă să îmi transmită ceva în limbajul semnelor?
De când eram copil îmi doream să învăț să comunic prin limbajul semnelor. Până
acum nu am reușit. Totuși, pentru aceasta lucrare, am studiat câteva elemente provenite din
acest tip de limbaj. Am învățat câteva litere: „I”; „O”; „B”. Așezate în ordinea intenționată de
mine, acestea formează cuvântul „BIO”.
Semnele nu sunt așezate, totuși, în acest fel. Se regăsesc în părți diferite ale pânzei.
Printre acestea am mai adăugat alte două mâini. Cea din josul lucrării, cu degetul arătător
ridicat, arată numărul unu. Cea din partea dreaptă a pânzei arată spre privitor. Îl face să se
simtă vinovat. Oare știe de ce? „Să nu arăți cu degetul! Nu este frumos!”
Așadar, cuvintele pe care le-am transmis sunt „bio”; „unu”; „tu”. Îi transmit
privitorului mesajul prin care îi spun că are o singură viață. Acesta apare referitor la copii.
Totuși, nu știu la ce persoană este adresată întrebarea. Este o întrebare? Când o să faci un
copil? Când o să fac un copil? Când o să faceți un copil? Când o să facem un copil?
Când eram un copil iubeam să fiu mamă. Le eram mamă jucăriilor de pluș, poneilor
„My little pony”, păpușilor „Barbie”, cât și bebelușilor „Cicciobello”. Eram o mamă
uimitoare! Pe la mijlocul anilor de școală primară am demisionat. Studiul și socializarea nu
mi-au mai permis să îmi joc rolul de mamă.
Cred că fiecare fată se visa a fi mamă. Eu credeam că acesta este scopul meu. Femeia
trebuie să aibă copil.
Acum, pentru că am mai crescut, sunt conștientă de faptul că nu este așa. E greu să fi
mamă. Nu toată lumea vrea şi poate să îşi asume acest rol. Totuși, simt o presiune asupra
acestui lucru. Nu este o presiune adusă de către cineva anume, ci una oferită de toată lumea.
În această lucrare transmit aceasta stare. Se simte o grabă. Este un haos inconfortabil.
Mă simt amenințată de mâinile de pe pânză. Nu înțeleg de ce copiii sunt atât de liniștiți.